Ma gasesc departe de a fi un model pentru cineva ori de a vrea sa devin candva asa ceva, dar in mod sigur sunt persoana care atunci cand este chestionata despre pasiunile lui devine instant de neoprit si cu un zambet pe fata de nerecunoscut. Adeseori contrar ideilor despre un barbat adevarat ochii mi se umezesc povestind cu patos trairile din aventurile trecute. Cand totul aproape sa se termine, cu un tic necontrolabil incep sa imi frec palmele si pun la cale urmatorii pasi. Iubesc sa imi fac planuri, iar atunci cand vine vorba sa le pun in aplicare abaterea de la ele este deliciul principal. Asa a fost si cu aceasta calatorie, un vis ce apoi l-am transformat intr-o poveste pe care o spuneam tot mai des prietenilor, pana cand intr-o zi mi-am dat seama ca pot face partea din ea. Asa am inceput un nou vis, si am spus pritenilor povestea calatoriei in Asia cu mine personaj principal. Am baut destule beri incat de fiecare data, seara sa ajung acasa mai convins ca in decembrie o sa pasesc pe pamant indian.
Cum nu mai puteam sa beau beri cu prietenii si sa impartasesc povestea mea celor din jur fiind plecat, m-am gandit sa scriu pe un blog cate ceva din ea. Era prima data cand intram in contact cu aceasta lume a povestilor pe internet si am facut pasul destul de temator. Incepand cu data de 30 noiembrie 2008 ora 06:00AM am incercat sa spun povestea cat mai natural, asa cum poate la masa cu voi as fi povestit. Din New Delhi care a fost primul pas asiatic pana in Beijing, am trecut prin zeci de pagini de poveste scrise agramat, cu greseli de ortografie si sintaxa, dar poate cel mai important scrise din suflet. Nu am simtit niciodata obligatia de a completa aici inca un post, pentru ca nu cred ca vreodata ma va plictisi sa spun povestea inca o data.
De asta am plecat in calatorie, sa pot impartasi ceva celor de langa mine, considerand ca oricate lucruri ai aduna pentru tine echivaleaza cu zero daca nu le poti impartasi cu cei din jur.
Oricand as fi mai bucuros sa va spun povesti decat sa vin cu sfaturi “tehnice”. Astfel de lucruri se gasesc in toate ghidurile consacrate de turism si in mod clar ei le stiu mai bine decat mine.
Vreau sa va multumesc celor care au “ascultat” povestea, sau or sa ma mai puna sa o spun inca o data, pentru ca in astfel de momente simt cu adevarat ca traiesc, pentru inca o data – calatoresc.
Pe data de 2 mai am adaugat un an de existenta pe pamant iar prietenii mi-au oferit mai mult decat un cadou, au tiparit o carte cu povestile din calatoriile pe doua roti si din Asia. Va multumesc tuturor care ati facut un om tanar sa se simta un copil .
Bogdan imi tot repeta ironic pe timpul calatoriei ca “m-am nascut la timpul potrivit” iar eu nu pot pot sa fiu decat de acord cu el, mai mult de atat m-am nascut din parintii potriviti cei care mereu mi-au oferit un exemplu pozitiv si m-au sustinut in toate ideile in care eu am crezut indiferent cat de nebune, inoportune sau egoiste au fost.
Povestea nu se termina aici, traiesc o noua aventura, emigrarea din Romania in Spania, si visez la urmatoarea calatorie – cucerirea celui mai inalt pas “rutier” din lume calare pe o motocicleta Royal Enfield.

Va multumesc, sper ca va placut, acum eu plec sa rasfoiesc atlasul in pregatirea urmatoarei aventuri.

Cu drag,
Stefan